Magyar | Romana
Home
Despre noi
Servicii
Imprejurimi
Galerie Foto
Rezervare
Contact
Imprejurimi
Targu Secuiesc



Centrul orasului cu curtile sale, a fost construit în secolele al 18–19-lea în stil secesionist care-l face un unicat în toata Europa. Muzeul Breslelor din Târgu Secuiesc prezinta realitatea obiectiva a orasului. Aceasta institutie gazduieste temporal si expozitii de arta plastica. Legaturile dintre trecut si prezent este prezentata de statui, placile comerative si de monumente. Dintre aceste monumente de mentionat este biserica reformata si biserica catolica, casa de cultura Vigadó, actuala cladire a primariei, fosta scoala militara, dupa 1989 centrul orasului Tg. Secuiesc poarta numele lui Gábor Áron, statuie care împodobeste centrul orasului înca din anul 1971. În anii ’90 au fost inaugurati statuiele Turóczi Mózes (1993), Bem József (1999) si a lui Petofi Sándor (2000). Asezarea geografica a orasului Tg. Secuiesc din punct de vedere turistic este favorabila, iar frumusetea si apropierea Lacului Sfânta Ana, Baile Bálványos si a altor obiective atrag multi turisti în fiecare anotimp al anului. În zona Trei Scaune au ramas în forma originala mai multe biserici fortificate , dintre care cea mai cunoscuta fiind biserica din Ghelinta. În directia orasului Sfântu Gheorghe, la cca. 9 km se afla muzeul Haszmann Pál. Cele mai de pret piese expuse sunt colectia utilajelor agricole din secolul trecut, totodata casele si portile secuiesti


Lacul Sfantu Ana



Lacul Sfânta Ana este un lac de origine vulcanica, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul României. Este situat în masivul Ciumatul Mare, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tusnad. Lacul este asezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, dupa alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente eruptii vulcanice în Carpati si în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani). Lacul Sfânta Ana se afla la o altitudine de 946 m. De forma aproape circulara, similar cu o paleta de pictor, are o lungime de 620 m si o latime maxima de 460 m, o suprafata de 19,50 ha si o adâncime maxima de 7 m. Lacul îsi completeaza apele numai din precipitatii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. În apa nu exista oxigen, motiv pentru care în aceasta nu traieste nici o vietate. Capacitatea trofica redusa a apei lacului se datoreaza si emanatiilor mofetice prin fundul lacului si prin peretii craterului.

Miercurea Ciuc



Municipiul Miercurea-Ciuc este resedinta judetului Harghita. Este asezat în partea estica a Transilvaniei, în zona centrala a depresiunii Ciucurilor, care este încadrat de lantul vulcanic Harghita si Muntii Ciucului. Vatra orasului s-a dezvoltat la încrucisarea cailor de comunicatii de directia nord-sud de pe valea Oltului, respectiv vest-est, care traverseaza pasurile carpatice Vlahita (Tolvajos) si Ghimes. Coordonatele geografice ale orasului sunt: 46°21’ latitudine nordica si 25°48’ longitudine estica.
Orasul este asezat pe terasele Oltului si partial pe marginea conurilor de dejectie a pârâului Sumuleu, la poalele muntelui Sumuleu Mare cu o înaltime de 1033 m. Altitudinea localitatii variaza între 655 si 730 m deasupra nivelului marii. În imprejurimile orasului apar formatiuni sedimentare din perioada mezozoicului, roci vulcanice neogene, cu preponderenta andezite, precum si sedimente fluvio-lacustre mai noi. Activitatea postvulcanica se manifesta si azi sub forma apelor minerale carbogazoase ("borvíz") si mofete (emanatii gazoase de bioxid de carbon si hidrogen sulfurat). Principalele zacaminte de ape minerale se gasesc la Sumuleu, la Baile Miercurea-Ciuc si la Baile Jigodin. Ultimele doua sunt bai apreciate înca din epoca medievala, functioneaza si în prezent, Baile Jigodin avînd si o mofeta.
La 19 km de oras, la o altitudine de 1350 m se afla statiunea balneo-climaterica Harghita Bai, apartinînd din punct de vedere administrativ orasului Miercurea-Ciuc, statiunea fiind renumita datorita apelor minerale si mofetelor binefacatoare. De asemenea este localitatea situata la cea mai mare altitudine din judet. Din cauza climei racoroase Miercurea-Ciuc este considerat unul din polii frigului din România. Fiind asezata într-o depresiune intramontana închisa sunt frecvente inversiunile termice însotite de ceata persistenta. În asemenea situatii valorile termice din oras sunt inferioare celor masurate pe culmile muntoase din împrejurimi. Asa se explica temperatura medie multianuala de numai 5,8°C.
Cele mai importante constructii din oras sunt biserica catolica din strada Florilor construita în 1758 si complexul din Sumuleu, compus din manastirea din secolul al XVII.-lea, scoala si biserica din secolul al XIX.-lea, Bisericile ortodoxa si greco-catolica din centrul construite în secolul al XX.-lea. Avansarea localitatii la rangul de sediu al Judetului Ciuc (1876) a adus dupa sine stabilirea în oras a unei paturi de intelectuali, mai ales avocati. În anii 1870 s-a înfiintat o scoala superioara populara si o scoala superioara de agricultura. Din anul 1880 functioneaza în oras si un gimnaziu de fete. Azi orasul a devenit un centru de învatamânt important, fiind totodata si un centru universitar. Cea mai importanta institutie de învatamânt din oras este Liceul Márton Áron, cu o traditie de peste 400 de ani, care s-a mutat în oras în 1911 din Sumuleu o data cu construirea cladirii actuale. Liceul de limba româna poarta numele lui Octavian Goga. Totodata orasul este si un centru al artelor plastice maghiare din Transilvania, aproape 50 de artisti plastici cunoscut traiesc în oras. Muzeul Secuiesc al Ciucului are colectii etnografice, de carte veche, arheologice, de arta plastica si de stiintele naturi foarte valoroase. Galeriile Nagy Imre reprezinta o valoare deosebita pe aceasta paleta bogata. Primul ziar aparut aici este "Hadi Lap" (1849), urmat de "Székelyföld" (1881–1885), "Csíki Lapok" (1888–1944), "Csíki Néplap" (1931–1944) precum si revista "Csíki Gazda" (1886? –1914?). Dupa cel de al doilea razboi mondial în oras au aparut mai multe publicatii, dintre care cele mai importante sunt "Hargita" (1968-1989), "Informatia Harghitei" (1968–1989), "Hargita Népe" (1989–) si "Adevarul Hanghitei" (1989–). Din 1997 reapare "Székelyföld", revista culturala a Secuimii. Dupa 1989 în oras au luat fiinta mai multe edituri (Alutus, Pallas-Akadémia, Pro-Print). Mai multi oameni de seama si-au legat numele de numele orasului, cum sunt Kájoni János (P. Joannes Kájoni), Ábrahám Ambrus profesor de stiintele naturii, Molnár József (sec. XIX.), medicii Hirsch Hugó si Nagy András, etnograful Kovács Dénes, geologul si profesorul Kristó András, episcopul Márton Áron, pictorul Nagy Imre, cei doi Nagy István, pictorul si dirijorul, profesorul universitar, istoricul Pataki József, dirijorul si profesorul de muzica Sarkadi Elek, muzicologul Sárosi Bálint, pictorul Szopos Sándor, sociologul si profesorul universitar Venczel József si multi altii.

© Copyright Bexmon™ Marketing  |  Programming: Pagelex™  |  Host: BexHost.com  |  Website by: Xtender